La Hotelul de Gheata de la Balea Lac imi doream de cativa ani sa ajung. Mi se parea o excursie de o zi feerica, pe care o sa facem impreuna cu cei mici. Dar acum, la jumatatea lui februarie, s-a ivit insa oportunitatea de a ajunge sus la Balea doar in doi, si am profitat de sansa, cu gandul initial de a ne reintoarce si cu copiii, idee care insa la capatul zilei nu a mai parut asa usor de infaptuit. Va povestesc de ce, si cum am decis ca e o destinatie (cel putin cu facilitatile si dotarile din momentul de fata) mai apreciata doar intre adulti cu un dram de rabdare – sau cu copii, dar in timpul saptamanii, cand traficul de turisti este redus.
Am inceput negativ sa povestesc despre experienta noastra iernatica la Balea Lac, dar in fapt a fost o zi cu adevarat minunata. Planul nostru initial si naiv era asa: urcam cu cabina, stam 1h pe sus si ne plimbam printre cladirile de gheata si mancam un pranz, coboram, vizitam si Castelul de lut (care e in zona), si pe dupa amiaza suntem deja intorsi in Bucuresti. Ajunsi insa la fata locului pe la ora 12:30 ne-a intampinat o coada care se infasura pe cele 3 etaje ale cladirii cabinei care face legatura Balea Cascada-Balea Lac, singura modalitate motorizata pe timp de iarna de a ajunge sus, deoarece Transfagarasan este inchis pe aceasta portiune. Coada nu ne-a speriat initial, obisnuiti cu cabina de pe Postavarul in care intra in jur de 45 de oameni o data. Dar dupa 15 minute de asteptat cuminti la coada (fara sa ne miscam de pe loc) am zarit un afis: cabina de la Balea vine o data la 12 minute, si poate cara 14 oameni per tura. Un calcul rapid al numarului de oameni per etaj ne-a oferit o perspectiva sinistra: minim 2-3h de asteptat intr-o cladire foarte friguroasa, cu urme de igrasie, in inghesuiala, pe o scara, in picioare. Vorbind apoi cu oameni care au stat la aceasta coada cu stoicism, ne-am dat seama ca facusem un calcul optimist. Afara era insa un soare superb, asa ca decizia de a nu mai sta la coada a fost unanima si neregretata. Am decis pe loc sa vedem cum arata drumul Transfagarasan iarna, cand este inchis, si am purces pe jos.
Pana sus la Balea Lac drumul are 12 km, si nu era timp util sa il facem si sa ajungem pe lumina la Hotelul de Gheata. Ulterior am discutat cu oamenii locului, si poate fi si periculos pe alocuri, fiind cateva culoare de avalanse, pe care le-am si vazut de sus, cand am reusit sa luam telecabina buclucasa. Noi am mers doar 5km, prin zapada de peste 1m (insa nu proaspata, deci intarita, si desi ne mai alunecau picioarele pana la genunchi, se putea merge binisor – bineinteles echipati cu incaltaminte montana de iarna si costume bune si groase de ski). Dupa 5km de urcat se termina padurea, si incepe golul alpin, si am avut peisaje superbe cu intreaga vale, dar si cu varfurile inconjuratoare.
Plimbarea noastra de 10km prin zapada a durat cam 3h insorite, si ne-am intors la baza telecabinei in jurul orei 16:30 (conform programului ultima urcare era la 17). Am constatat cu fericire ca se restransese cu mult coada, ne-am asezat la rand, si in a doua cabina am si urcat.
Sus peisajul era intr-adevar magic, si cu siguranta le-ar fi placut la nebunie copiilor (dar asteptarea de cateva ore la cabina cu siguranta nu). Imediat ce iesi din telecabina te intampina cladirea principala a hotelului de gheata, in care este restaurantul si camerele tematice. Contra unei mici taxe, poti vizita fiecare camera (cu nume diferite, si decoruri…Citeste in continuare pe shopaholic.ro
Articol oferit de 
Citeste mai multe Articole pe shopaholic.ro
Adauga comentariu