Imi oferi inima si increderea ta, un viitor stralucit si o prietenie puternica. Iti doresti sa imi dai totul, iar eu imi doresc ca tu sa nu fi vrut asta niciodata!
Nu stiu cum sa imi conving inima sa te iubeasca, nu stiu cum sa fac sa o supun dorintelor mele, nu stiu cum sa o manipulez. Ea, inima, parca e alta persoana in mine, gandeste singura, reactioneaza de una singura si ia decizii fara sa ii pese de ce cred eu.
Iar una din aceste alegeri ale ei este sa nu te iubeasca pe tine!
Esti tot ce am eu nevoie, iar inima mea vrea cu totul altceva. Cum sa iti spun asta fara sa nu te ranesc? Cum sa iti spun fara ca ceva din personalitatea ta sa nu se schimbe? Cum pot sa renunt stiind cat de multa nevoie am de tine in viata mea?
Inima mea e nebuna si nu am medicamentele potrivite pentru a o trezi la realitate!
As vrea sa descopar reteta perfecta pentru fie a ma indragosti de tine, fie pentru a gasi un leac ca tu sa nu ma mai iubesti.
Privirea ta plina de speranta parca ma taie in interior. Atingerea ta plina de dorinta parca imi arde pielea. Iar atunci cand incerci sa te apropii de mine si eu ma retrag, ma simt cea mai insignifianta femeie. Ma urasc pentru ca nu te pot iubi. Si ma urasc si mai mult pentru ca stiu ca, daca te voi lasa sa intri in viata mea cu speranta ca voi invata sa te iubesc, voi sfarsi doar prin a te rani.
Te respect mult prea mult pentru a te rani si, in acelasi timp, te iubesc suficient de mult incat sa nu te las in viata mea ca apoi sa pleci din ea cu o inima distrusa.
Iarta-ma, nu stiu cum sa te iubesc! Iarta-ma ca te las sa pleci fara sa lupt pentru tine! Iarta-ma ca inca nu ma cunosc suficient de bine ca sa stiu ce vreau.
Adauga comentariu