 Fiecare
om a simtit la un moment dat în viata ce înseamna
frica… Frica de a piere ceva drag, frica de moarte,
frica de esec, frica de întuneric sau, pur si simplu
frica de a face fata unui moment oarecare din viata…
Toate au în comun starea aceea emotionala de disconfort
psihic pe care am da orice sa nu o simtim. De câte
ori ma gândesc la frica, îmi vine în
minte claustrofobia prietenei mele care ma amuza de fiecare
data când urcam cu liftul sau teama mea cumplita
de apa, pe care o am înca de când eram copil
si o exasperam pe mama, care era nevoita sa ma asigure
de o mie de ori ca nu se întâmpla nimic daca
intru într-o cada plina cu apa.
De obicei, frica este asociata cu un sentiment negativ,
pe care ne dorim sa îl depasim si sa nu ni-l mai
amintim niciodata. În ciuda aparentelor, se pare
ca exista totusi si „frici constructive”,
care odata domesticite, pot deveni arme secrete ale realizarii
personale sau ale depasirii de sine. Nu întâmplator,
multe traininguri în diverse domenii profesionale
includ sistematic exercitii de depasire a fricii. Frica
de vid de exemplu, este una dintre cele mai exploatate
în dezvoltarea capacitatii de a-ti învinge
propriile limite. Sariturile cu coarda elastica de la
mare înaltime sunt exercitii prin care frica de
vid devine constructiva, fiind transformata într-un
adevarat motor al dorintelor noastre ascunse, al idealurilor
pe care credeam ca nu le vom atinge niciodata. Frica de
esec este un alt exemplu clasic. Angoasa permanenta a
omului care se simte inferior, desi este chinuitoare poate
sa stimuleze ambitia de a atinge perfectiunea într-un
anumit domeniu. Frica de esec se poate transforma într-un
stimulent al propriei ascensiuni în cariera. Frica
de a fi abandonat apare, de obicei, în urma unei
rupturi dureroase si este un sentiment care se vindeca
în timp. Odata ce devine controlabila, poate genera
un altruism exceptional, care sa se reflecte în
atitudinea pe care o avem fata de ceilalti, care, poate,
au suferit aceeasi trauma.
Frica poate sa devina un sentiment pozitiv, însa
pentru asta este necesar sa o înfruntam în
mod direct. De cele mai multe ori, este legata de momente
concrete ale existentei noastre, care ne domina personalitatea,
în mod constient sau inconstient. Sunt evenimente
din trecut care ne blocheaza felul de a simti, generând
frica. Înfruntarea lor directa este cea care ne
permite sa le depasim, pentru ca apoi sa le întoarcem
în favoarea noastra. Cele mai elocvente exemple
sunt cele ale artistilor, ale caror temeri îi fac
sa se refugieze în propriul imaginar, pentru ca
apoi sa dea nastere unor opere uluitoare. Woody Allen,
spre exemplu a marturisit de nenumarate ori frica de moarte
pe care a materializat-o într-o autoironie pe care
o afiseaza permanent în filmele sale. Marea soprana
Maria Callas a suferit toata viata ei de trac, pe care
reusea sa îl învinga doar datorita unei icoane
pe care o primise cadou de la sotul ei si care o însotea
în fiecare spectacol. Într-unul din turnee
a uitat icoana acasa si nu a intrat pe scena pâna
când pretiosul obiect nu i-a fost adus cu un avion
personal. Mai aproape de contemporaneitate, Michael Jackson
ilustreaza poate cel mai bine frica de boala (nosofobia)
prin toate excentricitatile pe care le-a afisat de-a lungul
timpului în acest sens.
Prin urmare, frica este o stare care nu tine cont decât
de ceea ce se petrece în subconstientul nostru si
prea putin de ceea ce afisam ca imagine exterioara. Frica
este, de fapt, un sentiment foarte labil, al carui control
depinde în mare parte de atitudinea pe care ne propunem
sa o adoptam fata de obiectul ei – fie ne lasam
condusi de ea, fie învatam sa o stapânim.
Este o chestiune care tine de temperament, de personalitatea
fiecaruia dintre noi, dar si de vointa de a o depasi.
Eu una, desi nu pot sa ma laud ca sunt o persoana pentru
care vointa este un punct forte, am reusit sa-mi înving
frica de apa învatând sa înot. Mai greu
va fi cu prietena mea… probabil ca într-o buna
zi va trebui sa blochez intentionat liftul… |
Adauga comentariu