“Muzica imi da tot ceea ce am nevoie”, Cristi Nistor

Il stim inca de cand fredonam Coji de portocale. Il admiram de ani buni, iar acum vrem sa ii stim secretele si detaliile pe care nu le vedem pe scena. Intr-o dupa-amiaza de toamna, cu soare, am povestit cu Cristi Nistor ce, cum si cate emotii, sentimente si trairi sunt in lumea muzicii si nu numai. Cu un zambet larg a raspuns curiozitatilor mele.

Multumesc Cristi pentru accept. Spune-mi, ce importanta are cantecul pentru tine? Ce inseamna  muzica pentru viata ta?
“Este un mod de viata. Este totul. Este ceea ce imi aduce bucurie, intriga, fericire, liniste, adica absolut tot."

La ce varsta ai inceput sa canti?
“Devreme”tare:)) La 17 ani.”

De ce crezi ca nu ai inceput la o varsta frageda? Nerespectand  tipologia cantaretilor?
“Eu nu am trait aceste lucruri sa spunem normale. Nu m-a recomandat un profesor, nu m-a ascultat un profesionist, sa imi spuna ca chiar am talent. Dupa mine nu a venit nimeni, niciodata. Eu a trebuit sa merg, sa ma lupt. Asa a fost sa fie. Insa m-a motivat mai mult si am luptat si mai mult singur, si m-am straduit sa obtin rezultate.
Poate este o mica frustrare ca unora li se intampla natural niste lucruri, iar normalul meu este 360 de grade  diferit de naturalul altora.”

La 17 ani,  cand ai inceput sa canti, cum a inceput povestea?
“Pur si simplu dintr-o joaca, care a inceput sa devina serioasa cu anii. Am participat la un concurs de tinere talente  la mine acasa in Ludus,  si motivatia  a venit de la un chitarist care  m-a incurat sa fac muzica, pentru ca el considera ca am foarte multa deschidere catre treaba asta.  Eu venisem sa ma distrez, sa ma simt bine,  si nu ma gandeam sa fac muzica la modul profesionist. Si pe urma a inceput sa simta si familia  mea aplecarea mea catre acest domeniu, mama a inceput sa imi caute concursuri la care sa particip, si usor usor am inceput sa intru pe calea muzicii.”

Spune-mi pe cine poti numi mentor in cariera ta?
“Am avut diverse persoane in diverse moment ale vietii. Nu pot sa ma refer la un singur mentor, poti invata de la fiecare cate ceva important.
Prima persoana care si-a pus amprenta asupra carierei mele si caruia ii datorez realizarile mele din muzica este regretatul Cornel  Fugaru.  O mica poveste, ca sa vezi impactul lui in viata mea, in 2002 parintii mei nu au agreat ideea de a merge in Mures la o clasa de bilingv franceza, pe motiv ca este departe de casa, adica  44 de km, insa dupa un an am venit la 500 de kilometri sa fac muzica. A fost influenta lui Cornel Fugaru.
Un om foarte important este iarasi fostul meu profesor de franceza Alexandru Luca, cu toata incercarea si bunavointa lui de a ma duce la Mures sa fac franceza, nu a reusit sa concretizeze ideea lui.  Domnul  Cornel Fugaru desi era cunoscut la momentul respectiv de familia mea de la televizior si din ziare, a reusit treaba asta, sa ma duca departe de casa pentru a face muzica, si de atunci, fac ceea ce imi place.”
 
Care a fost primul tau spectacol important?
“Cerbul de Aur. Cu siguranta. Locul unde emotiile m-au naucit, in 2004. Eram relaxat la inceput, apoi am vazut  scarile langa intrare, eram inca  sigur pe mine, cand  am constientizat ce ma asteapta, m-am blocat. Insa mi-am dat seama ca nici nu ajung la microfon la timp, si efectiv am inceput sa alerg, sa ajung la microfon la timp. A fost ceva  “wow”.
 
In tot traseul tau muzical, ce te-a incurajat si ce te-a descurajat?
“Oamenii m-au incurajat si tot oamenii m-au si descurajat.  In muzica, nu cred ca ca este mai greu decat in teatru, film, contabilitate. Este la fel de greu peste tot.  Pe felia fiecarei meserii este la fel.  Am intanlit in viata mea foarte multe obstacole, asa a fost sa fie.  Nu obstacolele m-au deranjat, ci maniera in care au aparut in viata mea. Poate deveni la un moment dat iritant totul. La cate obstacole am intanlit pana la momentul actual, trebuia sa fiu dulgher acum, sa ma las de muzica.  Dar mie muzica nu mi-a gresit cu nimic. Daca 2 oameni sau 3 oameni nu sunt cum mi-ar placea mie sa fie , nici cu ei nu am o problema, suntem toti diferiti, insa nu este motiv sa las muzica. Muzica imi da tot ceea ce am nevoie, iar respectul este reciproc, iar daca peste 20 de ani o sa imi mearga greu si o sa ajung cu chitara la metrou, tot muzica am sa fac, pentru ca asta am decis ca vreau sa fac.”
 
In tot acest traseu,  ce a fost cel mai important pentru tine? Aplauzele oamenilor? Faptul ca au venit sa te felicite? Familia care te-a sustinut? Sau ai facut o ecuatie din toate acestea?
“E un tot. Fiecare lucru are importanta lui maxima in locul in care are importanta lui maxima.  N-ai cum sa uiti de familie, fanii sunt importanti, nu poti separa lucrurile.  Eu sunt un tip care face o suma din tot , toate lucrurile sunt la fel de importante.
Vad viata un pic mai amplu, pentru ca asa mi-am construit-o. E o suma, cum spuneam e un tot. Acum ceva ani, un doctor mi-a spus ca si eu sunt un doctor, un doctor de suflete. Aduc bucurie, si transmit emotie.  Poti schimba o stare, poti face o minune.”
 
Ce hobby-uri ai? Ce iti ocupa timpul liber?
“Fotbalul, voia buna, distractia. Daca am cu cine sa ies,  daca am starea necesara merg in cluburi, la petreceri,  ma simt bine. Depinde.”
 
Cum vezi tu competitia de pe piata muzica din Romania? Te deranjeaza ca nu exista voci bune dar care totusi sunt promovate?
“Nu, nu am o problema. Este loc pentru toata lumea, sa cante toti dupa parerea mea. Eu nu am o frustrare raportat la treaba asta,. Concurenta este specifica unui concurs nu pietei muzicale. Eu sper sa fim o familie mare, sa cantam toti bine si usor usor sa ridicam nivelul muzical de pe aici.”

Ce a insemnat pentru tine tot ansamblul numit Vocea Romaniei?
“Din punct de vedere am emotiilor, a fost crunt. Lumea imi spunea ca  nu s-au vazut emotiile, insa eram efectiv topit de emotii. Depinde si cum le transformi. Eu am transmis emotie si liniste, insa pentru mine a fost ceva distructiv, care nu m-au facut sa cant nici macar la 80%  nici una dintre piese. Am avut un soc cand am ascultat ce am cantat, nu dau play la nimic.
Spre exemplu, la  piesa Lady in red, nu eram nici 60% multumit de mine, insa toata lumea ma felicita. Toti imi spunea "Bravo!", cat de bine am cantat. Apoi, cand am ascultat prestatia mea, crede-ma, nu s-a terminat primul refren  si am inchis. Nu imi venea sa cred ca am cantat asa ceva. Eu stiu ce pot, dar emotiile distructive de la Vocea  Romaniei m-au facut sa nu cant perfect.
Insa a fost mult pentru mine, un punct mare. Vocea Romaniei a fost un show cu priza  la public, am primit multe mesaje, prezenta pe Internet a fost mare.” 

De curiozitate, ce iti scriu fetele pe Facebook?
“Nimic in mod special. Pur si simplu vor sa vorbeasca cu mine.  Atat, nu au un mesaj concret.”

Ce mare plan ai pentru viitor?
“Lucrez la album, la single. Sa prind si din muzica de afara si sa o sincronizez cu muzica de pe Radio de aici, sa fac ceva special. Sa continui acest intreg la care muncesc”.

Ce mesaj ai pentru fanii si fanele tale?
"Sa fie sanatosi si sa asculte muzica buna."
 
Ai adoptat-o pe micuta Alma cu cateva zile in urma. O catelusa dragalasa foc 🙂. Ce te-a determinat sa faci acest gest?
“Iubirea m-a facut sa fac acest lucru, din dorinta de impreuna in dauna celei de separare….din dorinta de creatie in loc de distrugere 🙂 ..incerc sa fiu pentru alte suflete ce n-au reusit, dintr-un motiv sau altul, alte suflete sa fie pentru mine.”
 
Multumesc tare mult Cristi!
Multumesc si eu!