In ciuda activitatii sustinute si laudabile a organizatiilor civile pentru protectia animalelor si a adoptarii tuturor normelor europene pentru protejarea drepturilor animalelor de companie, in Romania inca nu exista un proces bine pus la punct de intocmire a unei documentatii mai de doamne-ajuta necesara adoptarii unui animal de companie, de multe ori totul desfasurandu-se la mica intelegere si fara prea mare tam-tam.
Nu mai e din aceasta cauza surprinzator faptul ca multe persoane profita de absenta unei legislatii clare si "salveaza" animalele de companie dintr-un adapost sau direct de la fostii lor stapani, eliberandu-i la scurta vreme dupa aceea in strada sau lasandu-i de capul lor atunci cand, la randul lor, nu mai gasesc resursele necesare intretinerii acestor animale.
Comertul cu animale este in floare in Romania si la fel si "adoptiile" facute la telefon sau prin intermediul presei, iar acest lucru nu poate fi intotdeauna benefic animalelor, mai ales atunci cand afli cu stupoare ca singura problema ridicata de catre cumparatori sau vanzatori este aceea a pretului de "comercializare" si in rest mai nimic altceva.
Nici vorba, o serie dintre persoanele care practica comertul cu animale pot oferi unele acte prin care sa demonstreze ca animalul de vanzare este sanatos, ca are un certificat medical complet eliberat de un medic autorizat sau chiar si un pedigree de invidiat, dar necazul este ca persoanele care cumpara astfel de animale nu sunt de multe ori instruite in detaliu asupra obiceiurilor alimentare, de viata sau a istoricului medical al animalului in cauza.
La adaposturile de animale de asemenea ti se poate elibera o documentatie din care sa rezulte faptul ca animalul este vaccinat, poti avea norocul sa si afli cate ceva despre peripetiile sale din trecut, dar cam atat, restul cazand in seama ta, cel care ai adoptat animalul de companie. Nu e rau nici asa doar ca ar fi bine ca administratorii adapostului de animale sa iti ceara macar de forma sa demonstrezi ca ai acasa niste conditii minime pentru a ingriji animalul si pentru a ii oferi o viata buna alaturi de tine.
Nici in alte state europene lucrurile nu stau cu mult mai bine in aceasta privinta, a comertului cu animale sau a adoptiei de animale, dar macar pe acolo se mai si verifica situatia exacta a cumparatorului sau a celui care doreste sa ia in adoptie un animal, se mai aplica si legea in cazul in care se descopera cazuri grave de cruzime asupra animalelor si, in general, se incearca sa se ofere animalului supus acestui proces traumatizant o viata mai buna si nu mai rea decat inainte.
La noi se pot totusi face foarte multe in acest sens, mai ales de cand romanii au demonstrat ca le pasa de soarta animalelor, fie vorba despre cele abandonate sau cele aruncate in adaposturile de animale insa ceea ce lipseste din plin este organizarea, asociatiile si organizatiile de protectie a animalelor nereusind sa faca pana acum front comun in directia propunerii unor pachete legislative sau a unor metodologii mai clare de rezolvare a problemei animalelor cu sau fara stapan din tara noastra.
Initiativa, daca va exista vreodata, ar trebui sa vina chiar din partea unor reprezentanti ai autoritatii de stat sau chiar si in plan local, de la reprezentantii municipalitatilor care pot face mai usor rost de spatiu de cazare si fonduri, dar in egala masura au si un acces mai larg in presa pentru a lansa adevarate campanii de constientizare si promovare a drepturilor animalelor.
Nici bisericile prezente in Romania, fie vorba despre cea ortodoxa, catolica sau diverse culte protestante nu ar trebui sa stea deoparte de aceasta problema a noastra, a tuturor, dar din partea lor slabe sunt sperantele de a se interveni, desi cel putin Biserica Ortodoxa se stie ca ar putea furniza gratuit terenuri suficient de intinse cat sa construiesti acolo zeci de adaposturi pentru animale si nu doar unul, doua de ochii lumii.
Plecandu-se astfel de la organizarea de adaposturi de animale cu adevarat la standarde europene, se pot pune apoi bazele unui adevarat proces de adoptie a acestor animale fara stapan, multe persoane particulare din intreaga Romanie dorindu-si si fiind capabili sa ofere conditii decente de viata unor biete animale care si asa sunt castrate si chinuite si nu isi mai doresc decat sa isi sfarseasca putinii anii ramasi in pace.
Printr-o buna promovare a tuturor pasilor de facut in directia adoptarii unui animal de companie, prin mentinerea unei stranse legaturi si pe viitor cu adapostul de unde a fost preluat animalul de companie si, in general, printr-o foarte stransa colaborare intre autoritati, medici, organizatii si asociatii si posesorii de animale de companie se pot obtine rezultate deosebite, dar organizarea desavarsita a unei asemenea intreprinderi ambitioase este primul pas de facut.
A adopta un animal este o responsabilitate la fel de mare ca si atunci cand adopti o fiinta umana, fiind acum nevoie sa oferi timp suplimentar, sa investesti mai multa energie si sa fii mereu alaturi de acesti noi membri ai familiei tale pentru a ii asigura de respectul si devotamentul tau fata de dansii. Aceasta este o mentalitate sanatoasa, iar cei care procedeaza astfel nu risca sa provoace alte traume animalelor si nici nu vor ceda usor la primele probleme care vor aparea garantat pe parcursul acestei relatii fructuoase dintre om si animal.
In Capitala si in alte orase mari din tara, multa lume se plange de inmultirea cateilor comunitari, lucru paradoxal deoarece s-a investit foarte mult in trecut in castrarea si adapostirea acestor catei, iar unii chiar indraznesc sa dea vina pe cei care au scos chipurile cainii (deja castrati!) din adaposturi si i-ar fi intors in mod iresponsabil in strada, dar mai vinovate se fac autoritatile si organizatiile de protectie a drepturilor acestor animale care nu au profitat la timp de valul de simpatie al cetatenilor pentru a se organiza mai eficient si a oferi si acestor animale o viata ceva mai buna.
Occidentul nu este nici pe departe un exemplu pozitiv in directia protejarii si adoptiei de animale, acolo existand sute de mii sau chiar milioane de animale fara stapan eutanasiate in fiecare an, dar aceasta nu poate fi o scuza pentru administratorii si politicienii din Romania ca sa procedeze si dansii la fel de "transant", asa cum s-a si procedat in trecut, dar cu singurul rezultat al inmultirii paradoxale a cateilor fara stapan.
Grija fata de animalele comunitare este neindoios o responsabilitate a noastra, a tuturor, insa nu toate lumea are si acces la tribuna Parlamentului sau la posturile nationale de televiziune si de aceea este de asteptat de la alesii nostri cu ceva inclinatii si experienta in asemenea probleme sa alcatuiasca o comisie serioasa care sa dea cea mai buna solutie de rezolvare si pentru aceasta grava problema a Capitalei si a oraselor noastre. Guvernul va putea fi astfel obligat la randul sau sa ia ceva masuri si astfel macar o parte dintre cateii si pisicile din adaposturi isi vor putea gasi o noua casa intr-un interval rezonabil de maximum 2 ani de zile.
Nimeni nu se asteapta desigur la minuni nici din partea autoritatilor si nici din partea celor care sunt implicati in protectia drepturilor animalelor, dar multe lucruri se pot face plecandu-se de la o organizare ceva mai buna. Alternativa aceasta este pe departe de preferat deciziei transante de ucidere a mii de animale fara stapan, decizie care sa umple de rusine nenumarati contribuabili iubitori de animale ai caror bani sa fie din nou folositi pentru a distruge si nu pentru a schimba ceva in bine.
Partea tragi-comica este ca animalele in cauza privesc in continuare pe oameni cu incredere si habar nu au ca au ajuns sa reprezinte o asa mare problema pentru natiunea romaneasca incat sa fie nevoiti sa dispara de-a dreptul de pe fata pamantului. La fel ca si noi, cetatenii obisnuiti, si aceste animale isi pun toate sperantele in "cei de sus", iar daca li se va oferi un raspuns pozitiv atunci cu adevarat vom sti ca exista si un dumnezeu al necuvantatoarelor, caci altfel duca-se pe pustii si de natiune, si de guvernanti ca tot degeaba va fi fost oricum totul.
Adauga comentariu