Femeia si manelele

Initial maneaua era un cantec de dragoste ritmat si
usor romantic, de origine orientala, dar pe la noi nu
cred sa fi fost perceputa vreodata astfel pentru ca
scopul asa-numitilor compozitori autohtoni nu a fost
unul de natura artistica ci unul strict financiar si
doar asa, de ochii lumii, cu ceva pretentii de arta
muzicala, ca in realitate nici ei, autorii de manele,
nu se iau prea mult in serios cand e vorba de evaluat
propria maiestrie interpretativa.

Mai nou, auzi acum pe la diferite emisiuni televizate,
cum ca unul sau altul dintre regii manelelor ar dori
sa incerce si ei altceva, ca prea se repeta melodiile
si alte din astea, dar cu ce sa incerce saracii daca
ei nu prea au dat pe la Conservator sau macar asa in
particular pe la vreun maestru mai serios intr-ale muzicilor.
Vointa ar avea insa slabe sanse sa obtina la fel de
mult succes in vreun alt gen muzical oricat de mult
si-ar dori aceasta si orice ar mai incerca dumnealor.
Tot la manele or sa ramana pana ce o sa ii ia lumea
la huiduit ca alta cale nu prea mai e ca sa faci un
ban cinstit si muncit.

Nu te mira atat de mult succesul neasteptat al acestei
specii muzicale pe taram romanesc, ca la noi e si mare
de tot gradina lui Dumnezeu, dar continua sa te contrarieze
insistenta cu care mai ales femeile isi afirma dragostea
neconditionata fata de aceste ritmuri totusi orientale,
cumva straine spiritului romanesc, mai degraba occidentalizat
decat estic, mai ales acum de cand cu aderarea la U.E..
Le vezi cum se crispeaza de niste melodii de-a dreptul
stupide si cum te incurajeaza si pe tine sa dai din
buric pe la petreceri si te crucesti si iti vine sa
zici ca manelele astea au totusi si un potential afrodisiac
prin ele, ca prea placut e sexul de dupa party daca
te conformezi dorintei iubitei tale de a te alatura
dansului si chiotelor animalice starnite de muzica lui
Adi Minune sau a concurentei.

Se pare ca pentru femei manelele si tot tacamul care
le insoteste au un rol de decompensare si refulare,
ceva similar cu orgiile din Roma antica, si iti ofera
un cadru de desfasurare unde poti sau macar ai impresia
ca poti face tot ceea ce vrei intr-un fel de dezlantuire
ritmica a celor mai ascunse dorinte ale tale. Cetatenii
educati refuza aproape instinctiv orice apropiere de
aceasta muzica, dar publicul larg nu se sfieste sa le
guste din plin tocmai pentru ca femeile si, mai apoi,
barbatii prin ele se mai pot elibera putin de stresul
si grijile cotidiene ascultand si dansand pe o muzica
vulgara si provocatoare care te indeamna la gesturi
si atitudini pe masura.

Pana la urma parca tot mai avem ceva din spiritul gloatei
de la Roma ca prea se aseamana aceste manifestari din
prezent cu cele practicate in acele vremuri de catre
plebeii Imperiului Roman. De aici si apropierea dintre
manele si vulg sau poporul de rand pentru ca ele satisfac
o dorinta a celor mici de a se manifesta liber si asa
cum isi doresc dumnealor si nu cum o cer normele de
convietuire in societatea moderna. Problema e ca vulgul
de pe la noi nu prea e constient ca asemenea manifestari
nu se fac asa la intamplare ci exista anumite perioade,
primavara de exemplu, cand poti sa te dezlantui in voie,
dar nu tot timpul si cu siguranta nu in dispretul vecinilor
sau al familiei, inselandu-ti sotul ori nevasta cand
vrei si cu cine ai tu chef sau ascultand muzica la volum
maxim.

Ar fi bune ele manelele, nici vorba, ca si muzica greceasca
sau arabeasca, dar cum sa impaci aceasta functie cathartica
a acestui tip de muzica cu pretentiile financiare ale
autorilor care nici ei nu prea isi inteleg rolul in
plan artistic si bombardeaza la nesfarsit piata cu aceeasi
marfa fiind foarte multumiti de incasarile lunare se
pare suficient de mari ca sa isi permita tot felul de
bunataturi, dar nu din Orient aduse acestea ci tot de
la mama lor, Roma cea din Vest sau alte Rome mai germanizate.

Poate ca intr-o zi autoritatile culturale din Romania
vor lua in serios si pe manelisti si ii vor mai cenzura
pe o parte dintre acestia pentru ca nu e problema minora
deloc ci iata ca manelele au un impact si asupra vietii
de familie ca si a celei sociale. Putina retinere in
special la versuri nu ar strica pentru ca prea ne-au
turbat femeile de au ajuns toate sa viseze numai la
Mertanuri si sa vada dusmani chiar si in propria casa
ce sa mai zici de vecini sau de "gagicile"
mai periculoase care se imbraca mai bine ca ele. Cat
despre limbajul unora dintre doamnele si domnisoarele
noastre mai ca uneori iti vine sa zici ca ele asigura
suportul liric pentru aceste cantecele orientale si
nu adevaratii lor autori.

Si oricum ar sta lucrurile, cu cenzura sau fara, eu
unul tot as vrea sa aud intr-o zi si o manea canonica,
adica un "cântec de dragoste de origine orientala,
cu melodie duioasa si taraganata" pe gustul unei
persoane romantice cum am pretentia ca sunt si mai putin
o manea romaneasca care seamana mai mult a "cântec
de petrecere de origine incerta cu melodie mistocara
si gangavita". Poate vreun tanar absolvent al vreunei
scoli de muzica din Romania sa ne ofere pe viitor aceasta
placere ca prea mult de la actualii interpreti nu prea
astept, dar ar fi totusi interesant de facut asa o comparatie
intre ceea ce se pare ca era odata maneaua si cam ce
a ajuns in prezent.